“Prepararea ceaiului este un dar de la Dumnezeu care nu se invata. Nu exista proportii, nu exista reguli, nu exista doua pahare de ceai care sa aiba gust similar.“ Madame Guinaudeau in cartea “Mancarea traditionala Marocana, Retete din Fez”, 1958
In Maroc, fiecare zi incepe si se termina cu un ceai care se bea in tihna, niciodata in graba. In decorul povestilor “O mie si una de nopti” se gaseste oricand un pretext pentru a savura un ceai. Oricat de ocupati ar fi marocanii, mereu isi fac timp pentru ceai si pentru prieteni. Oricat de saraci ar fi, mereu exista ceainicul pregatit pentru oaspeti. Orice familie care poate nu are energie electrica sau un acoperis decent deasupra capului are cu siguranta o tava de argint, un ceainic si pahare pentru servirea ceaiului.
Ce fel de ceai se bea in Maroc?
Ceaiul care se bea in Maroc este cunoscut sub denumirea de Ceai Marocan sau Maghrebi. Acesta este un ceai verde cu menta si mult zahar care se bea in mod traditional in nordul Africii, in Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Mauritania (regiunea Magreb). Maghrebi este insa asociat cel mai frecvent cu Marocul, de aceea se numeste si ceai marocan - "Moroccan tea", sau Té moruno (in spaniola). Avem asadar 3 ingrediente pentru prepararea ceaiului marocan: ceai verde, menta si zahar. Ceaiul verde folosit in mod traditional este Gunpowder (un tip de ceai chinezesc foarte apreciat, produs in regiunea Zhejiang). Se mai folosesc si alte tipuri de ceaiuri verzi, ca de exemplu Chun Mee (in general ceaiuri chinezesti mai puternice).
Menta este insa ingredientul miraculos al ceaiului care face diferenta. Toata zona din jurul orasului Meknes (fosta capitala a Marocului in timpul domniei lui Moulay Ismail 1672–1727) este renumita pentru productia de menta – cea mai buna menta din Maroc - Mentha spicata. Insa, in timpul iernii, marocanii inlocuiesc menta cu verbina, maghiran, pelin sau salvie. Pe teritoriul Marocului se observa mici diferente de la o regiune la alta in ceea ce priveste infuzia de ceai. In Fez infuzia este mai subtila, mai slaba, in timp ce in berberii din Muntii Atlas pregatesc infuzii mai puternice, in care adauga si ierburi salbatice. In sud, ceaiul se serveste in pahare mai mici si este foarte concentrat. Traditia “cere” ca fiecare marocan sa consume cel putin 3 pahare de ceai pe zi despre care se spune ca:
Primul pahar este AMAR precum VIATA, Al doilea este PUTERNIC precum IUBIREA Al treilea este LINISTITOR precum MOARTEA”.
Cum se serveste ceaiul in Maroc
Ceaiul este o bautura sacra, iubita si respectata ce ocupa un loc important in viata sociala a Magrebului. Servirea ceaiului imbraca forma unui ceremonial mai ales atunci cand este preparat pentru un oaspete. Spre deosebire de mancarea marocana ce este gatita doar de femei, ceaiul in Maroc este pregatit doar de barbati si anume de capul familiei. De obicei, se servesc cel putin trei pahare cu ceai si este o forma de impolitete sa refuzi ceaiul oferit de gazda. Acesta se serveste in pahare de sticla, pe tavi de argint. Se toarna in pahare de la o anumita inaltime, cu scopul de a se agita frunzele, de a aera infuzia si a face bule (aceasta tehnica potenteaza si aroma). Intotdeauna se serveste fierbinte, cu foarte mult zahar.Cum a ajuns ceaiul in Maroc
Se crede că planta de ceai a fost introdusă pentru prima data in Maroc in secolul 12 i.Hr. de catre fenicieni, care s-au stabilit in nordul tarii pentru mai mult de opt secole. Alte ipoteze fac conexiunea intre ceai si primii colonisti din Maroc, berberii, care au adus planta de ceai din Asia. Conform altor surse, ceaiul a fost introdus in Maroc în timpul domniei lui Moulay Ismail (1672-1727), ca un tribut adus acestuia de catre Regina Anne a Angliei pentru eliberarea unui grup de prizonieri englezi. Alte ipoteze au asociat introducerea ceaiului in Maroc cu inchiderea porturilor baltice in timpul războiului Crimeei (1853-1856). Acest eveniment a fortat comerciantii britanici care vindeau ceai chinezesc sa caute noi piete de desfacere si astfel au ajuns in Maroc (mai exact in orasele Tanger si Essaouira). Indiferent in ce moment din istorie a ajuns ceaiul in Maroc, un lucru este sigur: acesta nu a devenit popular pana la mijlocul secolului al 19-lea. In anii 1840 ceaiul era un lux in Maroc, insa obiceiul de a bea ceai a fost asimilat rapid de toate clasele sociale pana la inceputul anilor 1880.Detalii interesante
