Chai – băutură națională, simbol al ospitalității și prieteniei în India.
În India, musafirii sunt considerați „emisari ai lui Dumnezeu” care apar din senin, fără să-și anunțe vizita. Și odată ce au apărut, gazdele îi servesc cu tot ce au mai bun, dar în primul rând cu „chai”. În India ceaiul este băutură națională, un simbol al ospitalității și prieteniei.
Într-o țară a contrastelor, în care mizeria și opulența coexistă, ceaiul pare să fie un element unificator, sau cel puțin pare să estompeze contrastele. Aici ceaiul este omniprezent. Toată lumea bea ceai, de la cei mai săraci locuitori din deșertul Rajasthan, până la cei mai bogați locuitori din New Delhi.
Cum beau indienii ceaiul
Este băutura perfectă pentru zilele toride, deoarece ceaiul cald ajută la reglarea naturală a temperaturii corpului, iar indienii beau ceai de cel puțin două ori pe zi, de dimineață și după amiază. Conform unei cercetări, 96% dintre adulții din India beau ceai. Iar dintre aceștia, putin peste 50% beau ceaiul acasă.
Marea majoritate bea ceai cu lapte, însă obiceiurile de consum diferă de la o zonă la alta. În regiunea Assam se bea Ronga Sah (ceai roșu fără lapte) sau Gakhir Sah (ceai cu lapte). În nordul Indiei se bea Masala Chai sau Kadak Chai (caracteristic acestei zone, este foarte concentrat, având gustul aproape amar). În sudul Indiei ceaiul se bea de obicei cu lapte și zahăr, varianta „British”, dar fără ghimbir sau alte condimente.
Ceaiul poate fi savurat la fiecare colț de stradă în India, iar vânzătorii care-l servesc se numesc „chai wallahs”. Aceștia ajung să vândă până la 600 de căni de ceai în fiecare zi. Ceaiul este foarte concentrat, cu zahar și lapte, iar în stațiile dedicate transportului în comun și în gări, ceaiul se servește fierbinte, în căni de lut.
Cifre despre piața de ceai din India
Când spui ceai indian te gândești în primul rând la cele 2 tipuri de ceai celebre în întreaga lume, Assam și Darjeeling, dar ceaiul indian înseamnă mult mai mult.
India este a doua țară producătoare de ceai din lume, după China și produce 900.094 tone de ceai anual, adică 23% din producția mondială. India are peste 13000 de grădini de ceai și peste 2 milioane de indieni lucrează în această industrie.
Deși India produce în general ceai negru pentru piețele din Iran, Polonia, Egipt, Rusia, Marea Britanie, etc, produce și ceai verde în Kangra Valley, la nord de Delhi, în special pentru piața din Afghanistan. India are și câteva plantații organice, unde nu se folosesc chimicale și pesticide, cele mai cunoscute sunt Mullootor și Makaibari din regiunea Darjeeling.
Puțin despre istoria ceaiului în India
Istoria ceaiului în India are repere incerte. S-au păstrat mențiuni referitoare la consumul de ceai din cadrul triburilor Singpho și Khamti, locuitorii din regiunile în care planta de ceai a crescut nativ, încă din secolul al XII-lea.
O altă mențiune se păstrează de la exploratorul olandez Jan Huyghen van Linschoten (1563 –1611) care a navigat de la Capul Bunei Speranțe până în insula Goa, în secolul al XVII-lea. Acesta menționează despre obiceiul indienilor de a consuma ceai în cartea „Itineratio” publicată în anul 1598 (republicată mai târziu în limba engleză sub denumirea Discours of Voyages into Y East & West Indies). Autorul detaliază în această carte faptul că locuitorii ținuturilor indiene prepară frunzele din copacii de ceai Assam cu usturoi și ulei, dar le folosesc și pentru prepararea ceaiului.
Producția de ceai din India nu s-a dezvoltat însă până la sosirea British East India Company, una dintre primele societăți englezești pe acțiuni înființată la început pentru a face comerț în Indiile de Est, dar care a ajuns ulterior să facă comerț mai ales în India și China, comercializând în principal bumbac, mătase, ceai și în China, opiu.
Pe măsură ce consumul de ceai creștea în prima perioadă a secolului al XIX-lea, British East India Company căuta noi surse de aprovizionare pentru ca pierduse monopolul asupra ceaiului chinezesc. Și India părea să fie o alternativă.
Robert Bruce, un comerciant scoţian şi-a dat seama în jurul anului 1823, cu ajutorul localnicilor din provincia Assam, că ceaiul indienilor este diferit de ceaiul chinezilor şi că este preparat din varietăţi diferite de Camellia Sinensis. A înţeles faptul că planta de ceai din această zonă este unică în lume şi poate concura cu varietăţile de ceai din China.
Robert Bruce i-a prezentat dezvăluirile sale fratelui sau, Charles Alexander Bruce care lucra pentru British East India Company din 1835 şi împreună au început producţia de ceai în India, în jurul Calcuttei.
În scurt timp, Charles Bruce, cunoscut ca “părintele industriei de ceai din India.” a trimis o delegație în China pentru a cumpăra 80.000 de semințe de ceai, care au fost plantate în Grădina Botanică din Calcutta. De aici, tinerele plante de ceai aveau să fie transportate spre viitoarele plantații aflate la peste 1000 de mile distanță. În acest timp, Charles Bruce și echipa sa plecaseră în Assam. Aici au curățat și delimitat culturile sălbatice de ceai, au experimentat și încercat noi varietăți, au apelat chiar la cunoștințele a doi experți din China. În timp ce în Calcutta se încerca aclimatizarea ceaiului chinez, Bruce descoperea că ceaiul indian era mai ușor de cultivat, avea o aroma noua, iar costurile de producție erau mai mici.
Așadar, în ciuda faptului că botaniștii au descoperit arbustul de ceai din Assam, planta indigenă Camellia assamica, industria de ceai din India s-a dezvoltat cu 42.000 de răsaduri germinate dintr-un lot de 80.000 aduse din China. Mai târziu însă s-au folosit și plantele indigene. Astăzi, tulpina chinezească produce celebrul ceai din regiunea Darjeeling și restul de ceai indian este produs din tulpina de Camellia assamica.
În anul 1838, primul export de ceai din Assam ajunge în Londra, iar operațiunile devin profitabile abia începând cu anul 1852.
Începând cu anul 1850, grădinile de ceai s-au extins cu mare rapiditate, astfel că la începutul secolul XX, India a devenit unul dintre liderii mondiali în producția de ceai. Exporturile au crescut de la 183 tone în 1853 la 6.700 tone în 1870. În 1885 producția era de 35.274 tone (dintre care 34 171 erau exporturi). În 1947, anul în care India și-a câștigat independența față de Marea Britanie, producția a ajuns la 281.089 tone.
Darjeeling, Assam și Nilgiri – probabil cele mai frumoase grădini din ceai din lume
Grădinile de ceai din regiunea Assam
Astăzi, in Assam, ceaiul este cultivat de-o parte și de alta a Văii Brahmaputra, cea mai mare regiune producătoare de ceai negru din lume. În 1993, cele peste 2 000 de grădini din ceai din Assam au avut o producție record de 444 231 tone de ceai, reprezentând 53% din toată producția Indiei din acel an, 835 552 tone.
Valea Brahmaputra se află situată la aproximativ 193 de km est de regiunea Darjeeling, la granița cu China, Burma (Myanmar) și Bangladesh. Aici plouă abundent, mai ales în perioada musonică, când temperaturile ajung și la 39 grade C. Ploile abundente și temperaturile ridicate contribuie la aroma fină, unică în lume a ceaiurilor produse aici.
În Assam, perioada de recoltare durează din iulie până în septembrie, timp în care peste 1 000 de muncitori (doar femei) culeg frunzele de ceai manual, cel puțin 8 ore pe zi. Condițiile de muncă sunt destul de vitrege: căldură mare, pericol de șerpi și alte insecte. În plus, coșurile în care pun recolta nu sunt deloc ușoare. Desigur, în ultimii ani se practică și recoltarea mecanică.
Varietăți de ceai din provincia Assam:
First Flush Assam: Bamonpookri
Second Flush Assam: Napuk, Thowra
Assam Blend: Assam Blend
Assam Green: Khongea.
Grădinile de ceai din regiunea Darjeeling
Tărâmul ceaiului prin excelență, Darjeeling se află ascuns la poalele sudice ale munților Himalaya, în nord – estul Indiei, la peste 2 000 de metri altitudine. Priveliștea în această regiune este cu adevărat spectaculoasă (într-o zi senină, de aici se vede în depărtare Muntele Everest), iar grădinile de ceai produc cele mai fine, cele mai aromate și cele mai căutate ceaiuri din lume.
Cuvântul “Darjeeling” înseamnă “ţinutul furtunilor”, iar ceaiul produs în această zonă este cunoscut în toată lumea ca „ Șampania ceaiului” datorită aromei muscat, inconfundabile. Temperaturile joase, ceața deasă, altitudinea ridicată, precipitațiile abundente, calitatea solului și a aerului conferă aroma unică a acestor ceaiuri.
Majoritatea plantelor de ceai cultivate în regiunea Darjeeling provin din specia Camellia sinensis din China, mult mai rezistente la temperaturi mai joase, în comparație cu semințele indiene. Cele peste 120 de grădini de ceai produc aproximativ 16 534 tone anual.
În jur de 900, până la 2000 de femei (depinde de sezon) culeg micuțele frunze începând cu luna martie, până în octombrie. În martie se deschide oficial sezonul – cu First Flush (4 – 6 săptămâni durează culesul). Second Flush se culege de la sfârșitul lui mai până la sfârșitul lui iunie. La sfârșitul lui iunie începe și sezonul musonic, cu foarte multe precipitații. Recolta din iulie până în octombrie nu are aceeași calitate ca recolta din lunile precedente – First și Second Flush. În octombrie totuși se mai poate recolta încă o dată ceai de cea mai bună calitate – Darjeeling Autumnals, cu o aromă mai „light”.
Varietăți de ceai din provincia Darjeeling:
First Flush Darjeeling: Castleton First Flush, Bloomfield First Flush, Margaret’s Hope
Second Fush Darjeeling: Namring, Puttabong.
Darjeeling Autumnals: Margaret’s Hope
Darjeeling Blend: Darjeeling Blend
Darjeeling Green: Ayra.
Grădinile de ceai din regiunea Nilgiri
În frumoasa zonă Nilgiri sau „Blue Montains” sunt cultivate grădini de ceai la altitudini de la 800 la 2.634 m. Ceaiurile Nilgiri sunt asemănătoare la gust cu ceaiurile din Ceylon și sunt cultivate în special de micii întreprinzători. Printre superbele plantații de ceai întâlnim eucalipți, chiparoși și arbori de cauciuc – priveliștea este cu adevărat spectaculoasă.
Aici se produc peste 61.729 tone de ceai anual, fiind astfel a doua regiune din India producătoare de ceai, după Assam. Principala perioadă pentru recoltare este în aprilie și mai, când peste 25% din întreaga producție este culeasă. După aceea, recoltarea plantelor se desfășoară pe tot parcursul anului.
Masala Chai
Nu puteam încheia povestea ceaiului indian fără câteva referiri la Masala Chai, ceaiul condimentat indian.
Masala Chai (chai înseamnă ceai în hindi, derivă din cuvântul persan چای ceai, iar masala înseamnă amestec de mirodenii) este originar din India, dar în prezent a devenit popular în multe părți ale lumii. Conține ceai și diferite condimente: cardamom, rădăcină de ghimbir, nucșoară, scorțișoară, cuișoare, piper negru și multe alte mirodenii, în funcție de regiune. 4 ingrediente sunt indispensabile pentru a prepara Masala Chai: lapte (de bivol în mod tradițional), zahăr, cardamom (conferă nota dominantă) și ghimbir. Pentru bază se folosește ceai negru, în general Assam.
Țările în care se consumă cel mai mult Masala Chai sunt India, Pakistan și Bangladesh.
Cum se prepara Masala Chai
Ingrediente pentru 2 persoane:
2 căni apă plată
1 cană lapte (de vacă sau soia)
2 lingurițe ceai negru simplu
5 – 6 cuișoare
1 bucățică, cât o nucă, de ghimbir proaspăt sau 1/2 linguriță ghimbir pulbere
1/4 linguriță nucșoara măcinată
1/2 linguriță scorțișoară măcinată
1/4 linguriță cardamom pulbere
3 lingurițe zahăr.
Într-un ibric de 1 litru pune la fiert apa cu toate condimentele. Când apa începe să fiarbă, pune ceaiul negru. Lasă să fiarbă măcar 1 minut, după care toarnă cana cu lapte. Ia de pe foc înainte să dea în clocot și adaugă zahărul.
Se servește cald, după masă.
Încearcă rețeta de mai sus, și cine știe, poate în timp vei deveni un „chai master” sau măcar un „junior chai master”.
Bibliografie articol:
https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_tea_in_India
http://www.teagschwendner.com/US/en/Tea_Growing_Regions.TG
Chai – Ceai negru indian cu lapte si condimente
http://chaiwallahsofindia.com/blog/
The Tea Companion, Jane Pettigrew, Running Press, London, 2004.
