Navigate / search

Secretele plantațiilor de ceai

plantatie de ceai china

Camellia Sinensis, planta de ceai este cultivată în peste 30 de țări. Cele mai importante țări producătoare de ceai sunt China (1,000,130 tone ceai/anual), India (900,094 tone ceai/anual), Kenya (303,308 tone ceai/anual) și Sri Lanka (295,830 tone ceai/anual). În fiecare an se produc în jur 5,2 milioane tone de ceai, iar 73% din producția mondială provine din aceste 4 țări (China 36%, India 23%, Kenya 8% și Sri Lanka 6%).

Următoarele țări producătoare de ceai (din top 10) sunt: Turcia cu 174,932 tone de ceai, Indonezia cu 157,388 tone, Vietnam cu 116,780 tone, Japonia cu 88,900 tone, Iran cu 83,990 tone și Argentina 69,924 tone de ceai.
Este interesant de observat faptul că producția de ceai a crescut constant, în fiecare an, începând cu anul 2004, de la 3,15 tone la nivel mondial, la 5,2 tone în anul 2015. Vezi graficul pentru mai multe detalii.

Trei varietăți de Camellia sinensis

Deși ceaiul verde, negru, alb, oolong, galben și pu erh derivă din aceeași specie de plantă – Camellia sinensis, există 3 varietăți principale recunoscute de botaniști: ceaiul din China – sinensis, din India – assamica și din Cambogia – assamica subspecies lasiocalyx.
Camellia sinensis are lungimea frunzelor de 5 până la 12 centimetri și se întâlnește în China, Japonia și Tibet. Camellia sinensis atinge înălțimea de 3 – 4,5 metri și produce ceai până la 100 de ani.
Camellia assamica are lungimea frunzelor mai mare, de la 15 la 30 de centimetri. Camellia assamica este mai degrabă un copac decât un arbust, atinge înălțimi până la 18 metri și produce ceai în jur de 40 de ani.
Varietatea din Cambogia, Camellia assamica subspecies lasiocalyx atinge înălțimi de până la 4,5 metri și este folosită în mod special pentru producția de ceaiuri hibride.

Ce-i place plantei de ceai

plantatie de ceai india

Ceaiul este o plantă robustă, căreia îi plac altitudinile mari, căldura multă și climatul ploios. Planta produce frunze verzi și flori albe, delicate, cu 5 sau 7 petale, asemănătoare cu florile de iasomie.
Combinația dintre altitudinea ridicată și umiditate fac ca planta să crească încet și să sporească aromele. Cu cât crește la o altitudine mai ridicată, cu atât ceaiul este mai aromat și de o calitate superioară. De aceea, ceaiurile cele mai apreciate, precum cele din Ceylon, sau Darjeeling provin din grădini de ceai situate la peste 1200 m altitudine. În zonele tropicale, grădinile de ceai pot fi cultivate și la altitudini de 2500 m. Nu întâmplător în China, locul de naștere al ceaiului, un vechi proverb subliniază ideea că: „Ceaiul superior provine din munţii înalţi”.
Plantele de ceai iubesc diminețile cețoase, umede, temperaturile între 18 – 20 grade C și ploile. Totuși, un climat prea umed va influența în sens negativ calitatea producției, în timp ce un sezon uscat poate aduce recolte de calitate superioară.
Lumina este de asemenea foarte importantă. Razele soarelui sunt direct răspunzătoare pentru formarea uleiurilor esențiale care dau aroma ceaiului. Și este de preferat ca acestea să nu cadă direct pe planta de ceai – de aceea, adesea se plantează copaci mai înalți în plantațiile de ceai – pentru a filtra razele de soare puternice sau pentru a proteja plantele de vânt.
Majoritatea plantelor de ceai sunt cultivate în soluri sedimentare, ușor acide. Cele mai bune plantații cresc pe soluri tinere, vulcanice, permeabile, deoarece rădăcinile plantei de ceai pot atinge o adâncime de până la 6 metri. Întotdeauna grădinile de ceai sunt cultivate pe soluri înclinate pentru a-și drena surplusul de apa în mod natural, pentru că, spre deosebire de plantațiile de orez, plantațiile de ceai nu rezistă în soluri cu apa.
Precum vinurile, ceaiurile sunt identificate după zona în care au fost cultivate și fiecare zona este renumită pentru ceaiurile care au o anumită aromă și un caracter distinct.

Recoltarea plantelor de ceai

Sri-Lanka-Tea

Abia după 3 – 5 ani de la plantare, planta de ceai este gata pentru prima recoltare (depinde de altitudine și de condițiile climatice). Tot în funcție de sol și de condițiile climatice, ceaiul se recoltează fie de-a lungul întregului an, ca în regiunile tropicale, fie numai în perioada de vegetație a plantei (cele mai calde 8 – 9 luni ale anului). În pauza vegetativă din timpul iernii, planta acumulează substanțe nutritive din sol. Recoltarea plantelor de ceai se poate face mecanic sau manual. Desigur, recoltarea manuală este superioară celei mecanice, deoarece pentru ceaiul de cea mai bună calitate trebuie să se aleagă doar noile crenguțe – primele două frunze și un mugur (frunzele și bobocii nou-crescuți pot fi culeși la fiecare 10 – 14 zile). În comparație cu frunzele mai bătrâne, această parte a plantei este de aproape trei ori mai bogată în polifenoli.

Prima recoltă de primăvară (First Flush) este deosebit de aromată și este așteptată de către toți iubitorii de ceai din lume. Aceasta se culege aproape exclusiv manual și se vinde la prețuri ridicate.
Culesul ceaiului nu este o activitate simplă. Procesul în sine este obositor și necesită o îndemânare deosebită (pentru a produce un kilogram de ceai neprocesat sunt necesare între două şi trei mii de frunze de ceai).

 Bibliografie:

http://www.statista.com/statistics/264183/global-production-and-exports-of-tea-since-2004/

http://www.worldatlas.com/articles/the-worlds-top-10-tea-producing-nations.html

Cartea ceaiului verde. „Remediul miraculos“ confirmat ştiinţific, Dr. Lester A. Mitscher, Victoria Dolby Toews, Curtea Veche, București, 2012

The Tea Companion, Jane Pettigrew, Running Press, London, 2004.

Lasă un comentariu