Navigate / search

Cum beau englezii ceai

In Anglia viata de zi cu zi nu poate fi conceputa fara ceai. Toti englezii beau ceai, incepand cu Regina Elisabeta a II-a, despre care se stie ca prefera sortimentul Earl Grey, pe care il serveste in fiecare zi la ora 17:00.
Ceaiul este o obsesie nationala in Marea Britanie…sau cel putin a fost… Daca ar fi sa dam credit ultimelor articole aparute in The Telegraph (si nu avem vreun motiv sa nu o facem), vanzarile de ceai au scazut in ultimii 5 ani cu aproape un sfert in randurile englezilor.
Reporterul Lauren Davidson semnaleaza tot in The Telegraph faptul ca britanicii beau cu 22% mai putin ceai decat acum 5 ani. In ciuda acestei scaderi, valoarea pietei per ansamblu a scazut cu doar 6% in aceasta perioada, deoarece interesul si pretul pentru sortimentele de ceai noi, rare (“specialty teabags”) au crescut.

Cum beau englezii ceai

Sursa foto: Pinterest
Sursa foto: Pinterest

In primul rand, trebuie precizat faptul ca Marea Britanie se afla in top 5 tari consumatoare de ceai la nivel mondial (2.74 kg/locuitor/an). 70% din populatie cu varsta peste 10 ani consuma ceai si dintre acestia, 25% prefera ceaiul cu lapte. Un englez bea in jur de 3 cani jumatate de ceai pe zi (in general ceai negru), iar 96% din ceaiul consumat in Anglia este ceai la plic.
In Anglia exista 2 feluri de a servi ceaiul: afternoon tea si high tea (insotit de o masa completa). Primul gen de servire dateaza din secolul al XVIII-lea, epoca in care clasa instarita se aduna la o gustare “low tea”. Al doilea mod de a servi ceaiul a luat nastere o data cu revolutia industriala din secolul al XIX-lea Atunci, membrii familiei se intorceau de la lucru si preparau o masa care se servea in jurul orei 18:00. In meniu figurau mici, pateuri, traditionalul Welshrarebit, fripturi reci si ceai. Aceasta masa inlocuia partial cina.

Cum a ajuns ceaiul in Anglia

In Anglia ceaiul ajunge in anul 1650 si obiceiul de a bea ceai este introdus de catre printesa lusitana Catherine de Braganza in anul 1662 in urma casatoriei cu viitorul rege Charles al II-lea al Angliei. Aceasta iubea ceaiul inca din copilarie si l-a adus cu ea in Anglia din tara natala, Portugalia. A inceput sa serveasca ceai invitatilor la Curte si usor – usor obiceiul de a servi ceai s-a raspandit.

afternoon-tea

La inceput insa ceaiul era o bautura scumpa de care se bucurau mai ales nobilii. Conceptul de tea party a inceput sa se raspandeasca in Anglia in secolul XVII in randul femeilor aristocrate. De vreme ce eticheta nu le permitea sa frecventeze coffee houses precum barbatii, ele se adunau intr-un cadru mai intim, acasa la una dintre ele pentru a savura ceaiul, pentru a dezbate stirile si barfele momentului si pentru a socializa.  Ceaiul era servit cu zahar (care era la fel de scump precum ceaiul) in cani de portelan din China si in ceainice din argint. Se pare ca in acea vreme  obiceiul de a adauga lapte in ceai nu era inca popular.
De la clasele sociale bogate, ceaiul s-a raspandit rapid in toata Anglia. Si probabil unul dintre motivele datorita caruia ceaiul s-a bucurat de o popularitate rapida in randul englezilor era problema apei potabile din acel secol. Apa trebuia fiarta inainte de a fi servita. Si daca tot era fierta, cu siguranta era de preferat sa aiba un gust placut. Un alt aspect important pe care istoricii l-au remarcat este faptul ca odata cu raspandirea ceaiului, consumul de alcool pe cap de locuitor a scazut in Anglia.
Asadar, englezii din toate colturile tarii au imbratisat cu mult entuziasm bautura si pentru ca exista cerere, oferta a aparut si a inflorit comertul ilegal cu ceai. Se estimeaza ca in secolul al XVIII-lea, britanicii consuma de 2 ori mai mult ceai de contrabanda decat importat in mod legal.
Ceaiul a ajuns la publicul larg britanic in anul 1658 atunci cand a fost oferit spre vanzare in Londra la Garrway’s Coffee House. Thomas Garrway (1632-1704), proprietarul magazinului din Exchange Alley a fost primul care a inventat reclama pentru ceai. El informa clientii ca noua bautura “alunga visele grele, usureaza creierul si intareste memoria.” In 1668 el a facut un anunt foarte detaliat in ziarul britanic Mercurius Politicus in care povesteste despre beneficiile frunzelor de ceai care  “curata trupul si-l tonifica”, “ajuta in cazul durerilor de cap si ametelilor”, “curata rinichii si pietrele de la rinichi”, etc.
Cea mai mare parte din ceaiul care sosea in Anglia provenea din China prin intermediul Companiei Indiilor de Est care primise acreditare de la regina Elisabeta in anul 1599. Britanicii au ajuns rapid sa iubeasca ceaiului, iar importurile au crescut. In anul 1669, Compania Indiilor de Est importa in mod regulat ceai in Anglia.
La jumatatea secolului al XIX lea englezii ajunsesera mari bautori de ceai, deci a fost nevoie de inventarea unor metode rapide de a aduce ceai in Europa din Asia. Aceste nevoi au dus la nasterea marii epoci a corabiilor cu panze. Aceasta categorie noua de corabii a redus semnificativ timpul importului de ceai (unele corabii faceau calatoria din Hong Kong la Londra in doar 95 de zile). Epoca corabiilor cu panze a apus insa in anul 1669 cand s-a deschis Canalul Suez care a scurtat calatoria spre China. Vasele cu panze au fost inlocuite cu vasele cu aburi care erau mult mai economice.

Ceaiul englezesc – puternic si practic

Infuzia englezilor nu este delicata ca in China, vegetala si plina de intelesuri ca in Japonia. Infuzia englezilor este puternica (prefera ceaiul negru) si practica (prefera varianta rapida de infuzie la plic). De fapt, tot din ratiuni practice au si inventat “5 o’clock tea”. Mai exact, conceptul de “afternoon tea” sau “5 o’clock tea “a fost inventat de Anna, a saptea Ducesa de Bedford in jurul anului 1840.  Povestea este simpla si practica: Ducesei i se facea foame in jurul orei 16:00 dupa amiaza, iar cina se servea abia la ora 20:00. Asadar, cerea sa i se aduca in camera: ceai, paine si unt si astfel si-a creat un obicei, pe care, mai tarziu l-a impartasit cu prietenii nobili. Aceasta “pauza” a devenit un eveniment social la moda la care a aderat intreaga clasa a nobililor. In anii 1880 doamnele isi schimbau toaletele, isi alegeau cele mai frumoase rochii, cele mai potrivite palarii si manusi pentru afternoon tea care se servea intre orele 16:00 – 17:00

Bibliografie:

The Tea Companion – A Connoisseur’s Guide by Jane Pettigrew, Running Press, London. 2004
http://www.tea.co.uk/a-social-history

Lasă un comentariu

name*

email* (not published)

website